CIBR Blog

Regimul fiscal al microîntreprinderilor începând cu 1 ianuarie 2007
 
 

în cursul anului 2006 au fost discuţii aprinse asupra păstrării impozitului pe veniturile microîntreprinderilor sau trece­rea la impozitul pe profit a tuturor agenţilor economici, odată cu aderarea Românei la Uniunea Europeană. Chiar dacă, în forma de proiect, legea de modificare a Codului fiscal prevedea eliminarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor (prin generalizarea impozitului pe profit), ca urmare a dezbaterilor s-a ajuns la menţinerea acestui impozit şi după aderare. Prin modificările legisla­tive aduse1, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor îşi poate atinge obiectivele pentru care a fost instituit (ajuta­rea microîntreprinderilor să se dezvolte) şi diminuează posi­bilitatea de folosire a microîntreprinderilor pentru evitarea plăţii unor impozite („angajarea" salariaţilor sub forma microîntreprinderilor şi evitarea impozitelor şi contribuţiilor aferente fondului de salarii şi aferente salariilor, folosirea contractelor de consultanţă/management pentru diminuarea profitului impozabil, urmând ca ulterior banii să fie scoşi din microîntreprindere cu plata unui impozit mai mic etc.). Pe parcursul acestui articol vom prezenta impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, aşa cum va fi el aplicat de la 1 ianuarie 2007, precum şi un altgoritm ce poate duce la fundamentarea opţiunii între impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi impozitul pe profit.

 
1. încadrarea, din punct de vedere fiscal, în cate­goria microîntreprinderilor
 
Pentru a se încadra în categoria microîntreprinderilor, per­soanele juridice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale;
b) are de la l până la 9 salariaţi, inclusiv;
c) a realizat în anul anterior venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 Euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este deţinut de per­soane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.
 
Referitor la condiţiile ce trebuie îndeplinite, menţionăm următoarele:
 

• introducerea condiţiei ca veniturile din management şi consultanţă să fie sub 50% din veniturile microîntreprinderii duce la diminuarea posibilităţii de folosire a microîntreprin­derii pentru evitarea, de altfel în mod legal, a plăţii unor impozite2. Astfel, îşi pot menţine regimul de microîntreprin­dere persoanele juridice care pun accentul pe activitatea de producţie, comerţ, precum şi prestarea de servicii, altele decât cele de consultanţă şi management;
• numărul de salariaţi reprezintă numărul de persoane anga­jate cu contract individual de muncă, potrivit dispoziţiilor Codului muncii, indiferent de durata timpului de muncă, înscrise lunar în statele de plată şi/sau în registrul general de evidenţă a salariaţilor. La analiza îndeplinirii condiţiei privind numărul de salariaţi nu se iau în considerare cazurile de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a pensionării sau desfacerii contractului individual de muncă în urma săvârşirii unor acte care, potrivit legii, sunt sancţionate inclusiv prin acest mod. Pentru persoanele juridice care au un singur angajat ce demi­sionează în cursul unei luni, condiţia cu privire la numărul de salariaţi se consideră îndeplinită dacă în cursul lunii următoare este angajat un alt salariat. De asemenea, în cazul constituirii unei microîntreprinderi, pentru a se respecta condiţia cu privire la numărul de salariaţi şi a se putea opta încă din primul an pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, este necesară angajarea cel puţin a unui salariat în termen de 60 de zile de la data înregistrării la Registrul Comerţului;
• pentru încadrarea veniturilor impozabile în limita celor 100.000 Euro se ia în calcul cursul valutar comunicat de BNR din data încheierii exerciţiului financiar. Acest curs este ultimul curs valutar stabilit de BNR într-un an calendaristic (fiscal).

 
De asemenea, pentru a fi considerate microîntreprinderi, din punct de vedere al impozitării, persoanele juridice trebuie:
 

• să nu desfăşoare activităţi în domeniul bancar;
• să nu desfăşoare activităţi în domeni ile asigurărilor şi reasi-gurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;
• să nu desfăşoare activităţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
• să nu aibă capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.

 
2. Opţiunea pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
 
Persoanele juridice nou-înfiinţate pot opta, încă de la data constituirii, pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, dacă îndeplinesc condiţiile referitoare la capitalul social şi la numărul de salariaţi. Opţiunea se înscrie în cererea de înregistrare la Registrul Comerţului, opţiunea fiind definitivă pentru acel an.
 
Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului pe venit începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile menţionate mai sus şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
 
Odată trecute la sistemul fiscal al mieroîntreprinderilor, persoanele juridice pot trece din nou la plata impozitului pe profit în următoarele situaţii:

• în cazul în care în cursul unui an fiscal nu mai sunt îndeplinite condiţiile ce trebuie respectate pentru a fi con­siderate microîntreprinderi;
• la cerere, începând cu anul fiscal următor, dacă au fost respectate condiţiile pentru a fi considerate microîntre-prindere. în această situaţie, trebuie ca până la 31 ianuarie a anului fiscal următor celui în care a fost practicat regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor să se opteze pentru plata impozitului pe profit.

 
în cazul în care se face trecerea la impozitul pe profit ca urmare a nerespectării condiţiilor pentru încadrarea în cate­goria microîntreprinderilor, procedura este următoarea:

• trecerea la impozitul pe profit se face începând cu anul următor celui în care nu mai sunt respectate condiţiile referi­toare la structura veniturilor, numărul de salariaţi şi capitalul social;
• trecerea la impozitul pe profit se face începând cu tri­mestrul în care se depăşeşte limita celor 100.000 Euro în cazul venituri lor.

 
în cazul în care are loc trecerea la impcteitul pe profit ca urmare a faptului că veniturile impozabile depăşesc pragul celor 100.000 Euro, se va determina impozitul pe profit înce­pând cu trimestrul în care are loc această depăşire, luând în calcul veniturile şi cheltuielile de la începutul anului.
 
Practic, microîntreprinderea se află în situaţia în care ar fi datorat impozit pe profit pentru întregul an. La determinarea impo­zitului pe profit de plată din suma ce rezultă ca impozit pe profit, se scade impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului. Chiar dacă are loc trecerea la siste­mul de impozitare a profitului, luând în calcul veniturile şi cheltuielile de la începutul anului, nu se datorează majorări de întârziere pentru impozitul pe profit ce ar fi rezultat de plată (impozitul pe profit ce ar fi rezultat pentru perioadele anterioare anului fiscal când se determina impozitul pe veniturile microîntreprinderilor) pentru perioada în care s-a aplicat impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
 
3. Determinarea si plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
 
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se determină prin aplicarea cotei de impozitare asupra veniturilor impozabile.
 
Cota de impozitare este de 2% în anul 2007, 2,5% în • anul 2008 şi 3% începând cu anul 2009.
 
Baza de impozitare este dată de veniturile din orice sursă, din care se scad:

• venituri din variaţia stocurilor;
• venituri din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
• veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor surse pentru finanţarea investiţiilor;-
• veniturile din provizioane;
• veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorări lor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil,:c6nform reglementărilor legale;
• veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asi­gurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

 
De asemenea, în cazul în care o microîntreprindere achizi­ţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune.
 
Calculul şi plata impozitului pe venitul microîntreprinde­rilor se efectuează trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declaraţia de impozit pe venit.
 
4. Impozit pe venitul microîntreprinderilor sau impozit pe profit?
 
Deoarece, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi considerată microîntreprindere din punct de vedere al impozitării, o persoană juridică poate opta între impozit pe venit şi impozit pe profit, se pune întrebarea cum se face judecata pentru ca opţiunea să ducă la minimizarea impozitului de plată. Astfel, dacă urmărim să alegem minimul de impozit plătit, trebuie să plecăm de la o previziune a veniturilor şi a cheltuielilor pentru anul următor. Vom determina care este nivelul previzional al impozitului pe profit şi care este nivelul previzionat al impozitului pe venit, alegând varianta care duce la minimizarea impozitului. Pe cazul general avem următoarea situaţie3:
 
IP = cota|p x (VT - CT + CN - Vneimpp) = = cota ,p x (Vimpip - CD)
IM = cota,M x Vimp1M
 
unde:
 
- IP este impozitul pe profit;
- cota[p este cota de impozitare a profitului;
- VT reprezintă veniturile totale previzionate a se realiza;
- CT reprezintă cheltuielile totale previzionate a se efectua;
- CN reprezintă cheltuielile nedeductibile ce se previzionează a se efectua;
- Vneimp reprezintă veniturile neimpozabile previzionate din punct de vedere al impozitului pe profit;
- Vimp reprezintă veniturile impozabile previzionate din punct de vedere al impozitului pe profit;
- CD reprezintă cheltuielile deductibile ce se previzionează a se efectua;
- IM este impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
ste cota de impozitare a veniturilor microîntreprinderii; reprezintă veniturile impozabile din punctul de vedere al impozitului pe veniturile microîntreprinderii.
 
Situaţia de indiferenţă se atinge în momentul în care cele două impozite sunt egale. Astfel, cota ff x (Vimp^, - CD) = cotaIM x Vimp1M, deci:
Vimpp - CD = (cota^ / cota,,,) x Vimp1M
 
Relaţia anterioară este echivalentă cu următoarea: CD = Vimpjp - (cotaM / coUy) x VimpM
în această situaţie, dacă în urma estimării cheltuielile deduc­tibile sunt mai mari decât Vimpjp - (cbta,M / cota,,,) x Vimp1M, se va opta pentru impozitul pe profit, iar dacă sunt mai mici, se va opta pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
 
La limită, dacă vom considera Vimplp = Vimp1M şi luând în calcul cota de impozitare a profitului de 16%, iar cea a venitului microîntreprinderilor de 2%, precum şi faptul că CD =Vimp]p x a, ajungem la următoarele concluzii:
- dacă CD > 87,5% x Vimpff, este recomandat să optăm pentru impozit pe profit;
- dacă CD = 87,5% x Vimplp, vom datora acelaşi impozit, indiferent dacă se optează pentru impozit pe profit sau impozit pe veniturile microîntreprinderilor;
- dacă CD < 87,5% x Vimp^, este recomandat să optăm pentru impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
 
5. Concluzii
 
Noile reglementări cu privire la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor produc unele efecte în ceea ce priveşte optica asupra activităţilor ce se vor desfăşura prin intermediul microîntreprinderilor, ca urmare a faptului că s-a introdus condiţia cu privire la structura veniturilor. De asemenea, în cazul microîntreprinderilor care, prin veniturile realizate, depăşesc în cursul anului nivelul de 100.000 Euro, dispare avantajul dat de cota de impozitare redusă, ca urmare a faptului că vor trece la impozitul pe profit pentru întreaga activitate desfaşurară în cursul acelui an. în această situaţie, se poate reţine ca avantaj faptul că până la trecerea la impozit pe profit, în care impozitul pe venit este mai mic decât impozit pe profit ce ar fi fost datorat, se beneficiază de o amânare a plăţii unei părţi din impozit.
 
Este salutară reducerea cotei de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor, astfel agenţii economici cu activitate mai redusă putându-se dezvolta ca urmare a unui regim fiscal mai favorabil decât în cazul impozitării profitului.
 
* Lucian Ţâţu este lector universitar doctor la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, membru al International Fiscal Association.
' Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind impozitul pe profit (M. Of. nr. 662 din l august 2006) şi ulterior Rectificarea din M. Of. nr. 765 din 7 septembrie 2006.
2 A se vedea exemplele prezentate anterior.
3 Plecăm de la ipoteza că în anul anterior celui de previziune se înregistrează profit.
 
 
Dipl. ir. Freddy M.E. Jacobs, president
Camera Imobiliar Belgia România
cibr@telenet.be
0032478/331.799
0040766/622873
 
 
WWW.CIBR.BE